Diallo Amirou – “Burning”

burning100x40-diallo art

http://dialloart.blogspot.ro

Poezie cu trup și suflet

Sub greutatea dulce a trupului tău
Sunt o pisică alintată care toarce,
Mă inunzi adânc și m-arunci într-un hău,
Mă dezintegrez în tine și te sorb rapace.

Îți ofer sânii cruzi și candizi drept ofrandă,
Trupul meu se-nconvoaie de dorință și foc,
Gura mea-ți caut-avidă gura gurmandă,
Mii de fulgere-mi varsă vibrații pe mijloc.

Însetat bei nectarul patimii mele,
Gange sacru cu rol de mântuire,
Îmbătându-te cu miros de carne și piele
Și tot ce e mort și inert își vine-n simțire.

Unu-ntr-altul dansăm un tango ancestral,
Pas cu pas ne flexam trup și minte în joc,
Ne coboară și urcă un gând visceral:
Eu sunt tu,tu ești eu, dulce-amar, cert echivoc.

Leonora Carrington – “Adieu Amenhotep”

Adieu-Amenhotep1_body

Curge drum incert sub al tău pas,
Ochii-mi plânși îți șoptesc “bun rămas”.
Mi-ai fost deopotrivă durere și-alinare,
Pe aripi de nori și cer zburat-am în visare.

Ca un Icar nătâng mi-am întins aripile spre Soare,
Și ceara iluziilor mele de-ndata s-a topit,
Chingi ruginite de temeri sordide m-au prins în strânsoare,
Și-n zbaterea mută și oarbă “noi doi” a murit.

Dorothea Tanning – “Voltage”

Voltage 1942

Îți iau palmele încărcate de mii de mângâieri
Și-mi șterg ceața ochilor țipând: “Sunt vie!”
Îmi fac bagajul cu-amintiri, pornesc spre “nicăieri”
Și tot ce iau cu mine sunt gânduri pe hârtie.

Pășesc ușor prin gara iubirilor trecute,
Îmi văd și prinți și zmei ce fug spre trenul lor,
Aud în cor făgăduințe nespuse, dezamăgiri cernute,
Picturi degringolante-mi fură privirea de voyeur.

Pioni în alb și negru mă cer la dans pe tablă,
Tânjesc de mii de vieți după banalul “gri”,
Respir din plin “obscurul”, dar inima-mi e-ntreagă
Și tot mai clar în mine e verbul “a trăi”.

Rene Magritte – “La tentative de l’impossible”

rene magritte-la tentative de'impossible

Trec cu pensula apăsat peste chipul tău fad,
Îți pictez ochii-n guașe de lumină și de iubire,
Linii calde de zâmbet și joacă pe buze îți cad
Și tot ce-i inert și anost își vine-n simțire.

Îți modelez din culoare palme cu urme de sân,
Pe pieptul tău zugrăvesc amintirea buclelor mele,
Și în stomac îți vopsesc un roi de fluturi stăpân,
Ce-ți plimbă-n aripi zile și nopți de doruri grele.

Salvador Dali – “Gala Nude from behind looking in an invisible mirror”

Gala-Nude-From-Behind-Looking-in-an-Invisible-Mirror-post5

Mi-am învelit inima-ntr-o pojghiță subțire de teamă,
E absurdul firescului după durere, nu mă lua-n seamă,
Tu sufocă-mă cu sărutări apăsate și vise de doi,
Și ai să vezi cum se topește de-ndată pojghița dintre noi.

Acoperă-mi gândurile de-ndoială cu mângâieri nocturne,
Redesenează-mi ferm linia vieții pe vechile urme,
Șoptește-mi în somn acorduri de drag și de dor,
Hrănește-mi foamea.Prin tine, vreau să renasc și să mor.

Cioplește-mi cu pofta din ochii tăi verzi o oglindă,
Vreau să-mi reflect în ea feminitatea arzândă,
Cu buzele tale calde vindecă gura mea oarbă
Și palmele-ți ude de patimă făptura mea s-o soarbă.

Berthe Morisot – “Young woman picking oranges”

morisot-oranges

“E păcat să dormi, după o noapte
Risipită-n gesturi de paiață.
Aș dori să te cunosc, scriu șoapte,
Cu un coș de portocale, într-o piață.

De Oraș străvechi și afumat,
Cu mitropolii medievale.
Eu să fiu, de pildă, împărat
Tu, cum am mai spus, cu portocale.

Să-mi întinzi un fruct de aur moale
Să văd ochi și dinți de lup râzând,
Să ghicesc în tine portocale,
Calul să necheze, brațul, blând.

Să te ia în fruct ș-aproape goală.
Calul să pornească înainte.
Să fii tânără, să fii fierbinte,
Fată cu miros de portocală.

Și să vadă astfel dimineața:
Tinerețe de-mparat Călare,
Portocală dulce, fată mare,
Prin cetăți unde s-aprinde viața”

O poezie magica din Tudor Ceaur Alcaz de Ionel Teodoreanu

Egon Schiele – ” The embrace”

Poezie pentru cel care va veni.

Iubesc liniștea pe care o am atunci când sunt cu tine,
Iubesc ritmul în care-mi bate inima, ritmul tău,
Iubesc modul în care te uiți, cu ochii plini, la mine,
Iubesc cum eu sunt fecioară ta și tu Dumnezeul meu.

Iubesc când te ating, din greșeală, noaptea
Și realizez că ești lângă mine și nu visez,
Iubesc că-mi redai zborul dar și captivitatea
Când sunt cu tine cu inima usoar-o-mbratisez.

Iubesc că iubești mâna mea pe pensulă,
Și liniile calde, culorile ce ies din sufletul meu,
Iubesc că în tumultul zilnic tu-mi ești a fericirii insulă
Și doar cu o privire faci să dispară ce e urât și greu.

Iubesc jocul candid de-a suflete pereche,
Iubesc pasiunea cu care mă săruți și sentimentul de bine
Când emoționat îmi șoptești: “`Ești a mea” la ureche,
Îți iubesc integral făptura și tot ce va urma cu tine.

Maria Amaral

Noi ne flexam ideile în echivocuri perfecte
Tu furi din mine gânduri, eu îți pradez emoții
Fugim de definiții,predicții ș-etichete,
Și ne bazăm seninul pe ironia sorții.

Ne modelăm arhitecturile pe coloane de sărutări timide,
Cu coada ochiului ne privim unul altuia goliciunea
Ne construim zeloși teamă cu teamă ziduri solide
Da-n mintea fiecăruia “Noi doi” atinge perfecțiunea.

Eu îți intrig căutarea inconștientă de “altfel”,
Tu-mi stimulezi fuga continuua după “concret”,
Te-aș inspira-n plămâni și n-aș sufla defel
Mi-aș scrie dorul pe pielea ta,verset după verset.

Dar fiecare molecul-a mea fuge de tine,
Și fiecare soapt-a ta mă rupe-n două,
De contradicții interioarele ni-s pline,
Când ochii tăi-s cu soare la mine-n suflet plouă.

Max Ernst – “long live love”

Long_Live_Love_by_Max_Ernst__1923_

Fara titlu

Deschid norii și privesc cerul.
Oare când se termină “pana cand”?
Îmi vând certul și-ți cumpăr misterul,
Îmi aștern pe buze urme de gând.

Îți ating cu privirea surâsul echivoc
Și-ți pictez cireși-n floare pe buze,
Tu-mi cânți note adagio pe mijloc,
Gustând moalele cu palmele confuze.

Suntem doi orbi rătăcind printre simțuri,
Murim și ne naștem în noi de o mie de ori,
Ne hrănim vidul cu carne și sâmburi
De adevăr, de regret, de extaz și d-erori.

Ne ghicim în palme viețile-apuse,
Ne visam doi războinici în zale de flori,
Ne șoptim pe mutește emoții ascunse,
Ne aprindem și ardem existențe a priori.

Marc Chagall – “Over the town”

marc-chagall-over-the-town-1918

Femeia cu fereastra intredeschisa.

Tu te trezești în zori cu libertatea pe buze
Îți săruți fata pe pleoape și îți îmbraci privirea-n ghiață
Ea-și deschide ochii și brațele confuze
Și pipăind eterul așterne-un “buna dimineața”.

Timide și calde-i sunt vorbele virgine
Își trage cearceaful peste coapsele pline
Îmbracă armura peste inima crăpată
Și-ți caută buzele, săruta abandonată..

Schițați câte-un zâmbet cu mii de înțelesuri
Vă beți cafeaua, vorbiți în versuri
Tu știi că ea e-nvesmantata-n plumb
Ea știe că tu vei pleca-n curând.

Doi mesageri ai libertății încorsetați de mii de vieți
Vă plângeți dorurile-n cuburi, cu sute de pereți
Nu v-ați da măștile îndărăt nici preț de o minută
Țineți cu dinții de mândrie, e ultima redută.