Se ia o bucată potrivită de zâmbet tâmp,
Se cerne cu dor și cu patimă mocnită,
Se adaugă sărutări arse, de femeie iubită,
Se pulverizează poțiunea pe aripi de vânt.
Se dă într-un clocot de valuri cu zbucium,
Se asezonează cu atingeri de coapse și sâni,
Se servește inspirând adânc în plămâni,
Cu un pahar colorat de “aici” și “acum”.
Mi-am învelit inima-ntr-o pojghiță subțire de teamă,
E absurdul firescului după durere, nu mă lua-n seamă,
Tu sufocă-mă cu sărutări apăsate și vise de doi,
Și ai să vezi cum se topește de-ndată pojghița dintre noi.
Acoperă-mi gândurile de-ndoială cu mângâieri nocturne,
Redesenează-mi ferm linia vieții pe vechile urme,
Șoptește-mi în somn acorduri de drag și de dor,
Hrănește-mi foamea.Prin tine, vreau să renasc și să mor.
Cioplește-mi cu pofta din ochii tăi verzi o oglindă,
Vreau să-mi reflect în ea feminitatea arzândă,
Cu buzele tale calde vindecă gura mea oarbă
Și palmele-ți ude de patimă făptura mea s-o soarbă.