Oskar Kokoschka – “The Bride of the wind”

bride-of-the-wind-1914-oscar kokoscha

Îmi întind mâinile jucăușe înspre “ieri”,
Și-n palmele cauș încerc să cuprind,
Senzația de “noi”, cei care am fi putut fi,
Dar flăcările incertului lichefiază
Orice iluzie de carne și oase și păr,
Și le prelinge peste mormanul de resturi,
Din miile de alți “noi” care au pierit,
Alergând inocenți pe câmpul minat
De alte și alte iubiri.

Îmi așez nostalgică palmele pe sânii-mi
Ce dor la golul lăsat de atingerile tale,
Cu buzele-mi arse de vid sorb însetată
Amintirea sărutului ce oprea timpul,
Și coapsele-mi tremurânde încă-ți mai poartă
În porii pielii respirația caldă și sacadată.
Doar ochii-mi deschiși larg sunt pași apăsați
Ce-mi poartă trupul gol de tine, spre “mâine”.
Mi-e goliciunea rană.

Dominic-Petru Virtosu – “Fly with guilt”

fly with guilt- Dominic Virtosu

http://www.dominicvirtosu.ro/

https://www.facebook.com/dominicvirtosu

Visul lui Pygmalion

Închid ochii și prin fața-mi se perindă,
Fluturii zilei de ieri ce-mi zboară
Pe aripi de vise, imagini degringolante
Cu unicorni în flăcări și delfini eșuați.

În rame de reverie, alerg printre blocuri
Ce-ncep în nori și se înaltă spre “mâine”,
Și prin ferestrele deschise zăresc, în oglinzi,
Reflexia eului meu rătăcit în Dante’s inferno.

În spatele meu merg străjeri, aliniați,
Cu armurile ruginite de lupte, încă vii,
Îi strig într-un țipat surd, le spun pe nume:
Frică, vinovăție, abandon, rușine.Iar și iar.

Își schimonosesc chipurile într-o grimasă, la unison.
Soarele din ochii mei le topește armurile, za cu za,
Zâmbetul meu le alchimizeaza trupurile descompuse
Într-o pudră de lut din care-mi clădesc, cu rabdare,
O nouă Galateea.

Fabian Perez – “Tango”

tango

În ochii tăi îmi oglindesc copilăria,
Și joc cu prinți și zmei mi se reflectă,
Îmi proiectezi în vise mari călătoria
Și-mi ștergi cu-mbratisari complexul de Electra.

C-un zâmbet îmi scoți pete de “incert”
Ce s-au depus din repetate deziluzii,
Sădești în mine semințe de “concret”
Și-mi liniștești pleiada de gânduri și convulsii.

Îmi creionezi cu șoapte dulci pe buze
Gânduri de “noi” și “mamă” și “bunică”
Când tandru îmi oprești tangoul brațelor confuze,
Și-nchizi în sarcofagul uitării mele, frica.

Roy Lichtenstein – “Hopeless”

hopeless_1963_roy_lichtenstein

De ce îmi dezgropi “de ce-urile” cu tăcerea ta?
De ce îmi șoptești în gânduri incerturi familiare?
De ce-mi torni plumb topit pe-armură za cu za?
De ce-mi porți aripile ceruite tot mai aproape de Soare?

De ce-mi zâmbești cu ochii când inima ți-e-nchisă?
De ce mă plimbi prin vieți demult trăite, deja uitate?
De ce îmi sufli crivat pe flacăra-mi aprinsă?
De ce îmi ești, deopotrivă tortură și voluptate?

Vincent van Gogh – “Almond blossom”

Branches-With-Almond-Blossom Vincent-van-Gogh-Paintings.8

Mi-am îmbrăcat naiv, un zâmbet jucăuș
Pe buzele-mi arse de prea multă iarnă,
În păr mi-am prins cochet petale de scoruș,
Și fluturi colorați pe trupu-mi mi se cearnă.

Cu brațele-arborate, văzduhul îl cuprind,
Îi sorb nesățioasa seninul în plămâni,
Și gândurile-mi vii în dans candid se prind,
Sclipiri de nemurire răsar în ochii mei păgâni.

Luigi Serafini- “Codex Seraphinianus”

Luigi Serafini- Codex Seraphinianus

Gând inocent:

Ți-a trecut vreodată prin minte că alchimia săruturilor noastre ar putea declanșa un nou Big Bang?
Că din apropierea buzelor noastre, din sinergia a două energii atât de puternice s-ar putea compune un nou Univers?
Cred că dacă ne concentrăm destul de tare,simultan, dorințele, cred că putem să dăm viață lumii noastre.
Cred că putem să readucem la viață dinozaurii și să facem să crească copacii defrisati din pădurile tropicale doar din scânteia unui gând.
Un gând la unison a doi oameni care se săruta.
Mi-a încolțit o idee în minte: dacă și noi doi suntem zămisliți din gândul la unison a doi oameni care se săruta?

Arno Rafael Minkkinen – “Self-portrait with Ester”

self portrait with ester-Arno Rafael Minkkinen

ATLAS

Îmi aleargă prin minte inorogi cu aripi de cer,
Stol de cocori îmi zboara prin pletele ude,
Pe vârful limbii simt încă gustul pământos
Al mortalității. Am fost izgoniți din Paradis.
O teamă abisală ne înjunghie viscerele,
Sângerăm incertitudine și ne oglindim
Unul într-altul goliciunea.
Mă acoperi cu amintiri din toate copilăriile trăite,
Și-mi șoptești liniștitor la ureche: “Iubito, raiul e în noi”.

Leonid Afrémov – “Dance under the rain”

dance under the rain-leonid afremov

Plouă cu picuri mari de dorințe.
În moleculele de apă se dispersează,
Eurile noastre, și intră-n dansul
Învolburatelor clipe de “da” și “nu” și “poate”,
Cu deznodământ în cascade de “te vreau”.

Plouă în torenți de pătimi acide
Ce topesc și ego, și frică, ș-incert,
Și în loc rămâne un lut moale,
Din care ne clădim statuile îmbrățișate.
“Suflă mai tare”, strigă cerul, “suflă-le viață”!

Plouă mocănește peste umbrele noastre,
Criogenate de iarna iubirilor trecute,
Ne spăla trupurile de “ieri” și de “atunci”
Și-n ropotul ritmic ne trezim mințile,
Doi filofobi, prinși sub aceeași umbrelă.

Plouă cu minute, plouă cu ore, plouă cu timp,
Ne plouă în vene viață și-n minte e furtună,
În palme naștem fulgere și tălpile ude
Ne-alunecă sub asfaltul vieții în doi.
“Nu-i nimic”, șoptesc eu..”Învățam să zburăm”.