Plouă cu picuri mari de dorințe.
În moleculele de apă se dispersează,
Eurile noastre, și intră-n dansul
Învolburatelor clipe de “da” și “nu” și “poate”,
Cu deznodământ în cascade de “te vreau”.

Plouă în torenți de pătimi acide
Ce topesc și ego, și frică, ș-incert,
Și în loc rămâne un lut moale,
Din care ne clădim statuile îmbrățișate.
“Suflă mai tare”, strigă cerul, “suflă-le viață”!

Plouă mocănește peste umbrele noastre,
Criogenate de iarna iubirilor trecute,
Ne spăla trupurile de “ieri” și de “atunci”
Și-n ropotul ritmic ne trezim mințile,
Doi filofobi, prinși sub aceeași umbrelă.

Plouă cu minute, plouă cu ore, plouă cu timp,
Ne plouă în vene viață și-n minte e furtună,
În palme naștem fulgere și tălpile ude
Ne-alunecă sub asfaltul vieții în doi.
“Nu-i nimic”, șoptesc eu..”Învățam să zburăm”.