Mi-ai șoptit printre așternuturi, cu ochii zâmbind:
“Mie-mi place sunetul trompetei, tu pleci șifonată”
Eu grăbită printre veșminte, de gât te cuprind
Și-n tăcere îți sărut chipul, complet abandonată.
Și te macină gânduri, te frământă-ntrebări,
Îți alergi trecut și prezent într-o mare de ceață,
Eu privesc detașată toate-aceste scindări
Și-ți aștept cuminte, cu sufletul plin,
Prima dimineață.
https://www.facebook.com/AtelierCristianScutaru
Îmi simt gândurile pulsând ritmic,
În subconștientul meu înnorat.
Tunete și fulgere se coboară-nspre tâmple,
Și-n ropote allegro îmi plouă picuri de întrebări în minte:
Picuri de lame ascuțite, ce cad în rafale usturătoare.
Și un cuțit ruginit simt că se strecoară,
Cu minuțiozitate microscopică, tot mai adânc,
Chiar în spărtura hainei mele de zale, sub sânul stâng,
Și se răsucește ca-ntr-un dans al dervisilor:
Fără oprire, din ce în ce mai rapid, nebunesc, amețitor.
Și membrele mi-s moi și slabe. Și cad în genunchi.
Îmi târăsc speranța sângerândă în odaia a ceea ce am fi putut fi.
Îi cos rana adâncă,o pansez cu grijă și o așez în mine,
În colțul cel mai ferit de lumină, în vidul vidului, aproape de nimic.
Încă mai suflă, încă există speranță pentru speranță.Încă sunt.
Manifest pentru iubire.
Să iubesc complet.Să trec de coaja tare, să gust miezul cu papilele cât se poate de vii, și să ajung la sâmbure.Și nici acolo să nu mă opresc.Să-i desfac cochilia impenetrabilă și să simt pielița amăruie și dulceața învăluită de ea.
Să iubesc complet? Să-mi dezbrac la ușa interacțiunii dintre noi doi haina așteptărilor.Să ofer tot ceea ce nu mi s-a dat vreodată, să ofer tot ceea ce mi-am dorit, tot ceea ce nu am știut că-mi doresc, tot ceea ce mi-a fost frică să-mi doresc.Să ofer totul dacă mi se cere totul, fără să mă pierd pe mine în El.
Să iubesc complet! Să iubesc liber, necondiționat, înflăcărat fără a sufoca persoană de lângă mine. Să iubesc adevărul dintre noi, să iubesc fără măști și constrângeri și frici coercitive.
Să iubesc incertul relației noastre, să-mi fie aer pentru dorința de libertate și teama de plafonare.
Să iubesc complet: sacru și profan, și tot ceea ce este gri între aceste două concepte. Să iubesc fără rușine, fără vină, fără a judeca și a mă autojudeca.
Să iubesc corp, carne, oase, piele, să-mi clădesc buncăre dar și grădini suspendate între brațele Lui, să-mi recreez camera copilăriei după lobul urechii lui drepte și să-mi respir toate temerile acolo până mi se vindecă aripile. Și după zbor, să-mi odihnesc trupul în aceeași odaie caldă și luminoasă, mirosind a parfum și siguranță.
Să iubesc complet. Să iubesc omul din El, esența pură a ființei lui cu emoții și gânduri și stări și reacții și vise și dileme și temeri și adevăruri și certitudini și răzgândiri și fugă și liniște și zbucium și calm și toate părțile Lui antagonice.
Să iubesc cu răbdare. Să iubesc până și răbdarea necesară pentru a iubi cu răbdare.
Să iubesc complet. Să iubesc.
Ți-am scris apăsat, cu buzele pe piept,
Nerostitele cuvinte, neplânsele lacrimi,
Cu palmele înfometate de piele și carne
Ți-am citit în Braille negânditele cugetări.
Mi-am clădit cu doruri și patimi mordante
Odaia copilăriei mele în spațiul infinit
Dintre claviculă și urechea ta dreaptă
Și-mi respir sacadat, acolo, anii de căutări.
Între coapsele mele stăpânite de-un tremur ritmic
Îți primesc trecute deziluzii, mistuitoare îndoieli,
Și-ți dezleg cu vise de “noi împreună”
Aripile istovite de atâta zbor în cerc.
Mai ții minte cum e printre nori?
Eliberarea Minervei
Deschid fereastra larg și noaptea mă pătrunde,
Respir adânc, privesc spre cer la luna ce se-ascunde,
Și pleoapele mi-s grele de praf de vise dulci,
Iar aripile-mi istovite îmi zboară iluzii printre fulgi.
Și cânt un cântec mut, o rugă către cer,
Îmi scot din pieptar cheia armurii de nefer,
Deschid pe dată ușa și inima mi-e carne,
Pășesc orbecăind, arunc și coif, și arme.
Mi-acopăr cu degetele-mpreunate, tremurând,
Bucata de suflet bătut de furtuni, cordul pulsând,
Și pașii mi-i grăbesc, fugind spre nicăieri,
Lăsând în urma-mi dîre de umbre și temeri.
În fața mea văzduhul de-ndată se preschimbă,
În mii de euri dezgolite și-s toată o oglindă,
Mă sparg în cioburi mici, plutesc eliberată,
Și lumea mea de frici se pierde, alchimizată.
Un gând îmi fulgeră obsesiv în mintea-mi dezrobită,
Vreau să-mi zbor timpul vie, să simt, să fiu iubită.
Vreau să-mi dorm somnul pe pat de fluturi colorați,
Și să joc v-ați ascunselea în nori, cu cai-naripati.
Vreau să fiu.Vreau să fiu trează.