Rosie Hardy – “Self portrait”

Posted on May 1, 2014 by admin

Îmi dansez anii printre stâlpi la indigo
Sunt modelați din ceriu, suflați cu oțel,
Cu miezul moale, crud și sângerând
Îmi ridică pe umerii lor arhitectura
Eului meu.

Se înmoaie ușor când soarele-i puternic,
Ruginesc în timp, bătuți de ploi și ninsori,
Le cresc mușchi și mucegai mărunt se depune
Începând de la bază, ajungând până-n miezul
Subconștientului lor.

Curg zile, luni și ani de simbioză până când
Conviețuirea începe să roadă coaja ființei mele
Rugina îmi săpa în măruntaie, mușchiul mă sufocă,
Mucegaiul îmi învăluie treptat sufletul în toxicitate
Și mă sting.

C-un ultim suflu îmi întind aripile îngreunate și zbor
Privesc către pământ, un Stonehenge mediocru
Cu stâlpi în ruine și zidurile eului meu în degradare
Șoptesc fără vlagă:”doar un cutremur mă poate salva”.
Și zidurile mi se zguduie.

Adrian Borda – “Artist in love”

Posted on April 29, 2014 by admin

Mi-ai șoptit printre așternuturi, cu ochii zâmbind:
“Mie-mi place sunetul trompetei, tu pleci șifonată”
Eu grăbită printre veșminte, de gât te cuprind
Și-n tăcere îți sărut chipul, complet abandonată.

Și te macină gânduri, te frământă-ntrebări,
Îți alergi trecut și prezent într-o mare de ceață,
Eu privesc detașată toate-aceste scindări
Și-ți aștept cuminte, cu sufletul plin,
Prima dimineață.

Erica Hopper – Untitled

Posted on April 13, 2014 by admin

Ți-am scris apăsat, cu buzele pe piept,
Nerostitele cuvinte, neplânsele lacrimi,
Cu palmele înfometate de piele și carne
Ți-am citit în Braille negânditele cugetări.

Mi-am clădit cu doruri și patimi mordante
Odaia copilăriei mele în spațiul infinit
Dintre claviculă și urechea ta dreaptă
Și-mi respir sacadat, acolo, anii de căutări.

Între coapsele mele stăpânite de-un tremur ritmic
Îți primesc trecute deziluzii, mistuitoare îndoieli,
Și-ți dezleg cu vise de “noi împreună”
Aripile istovite de atâta zbor în cerc.

Mai ții minte cum e printre nori?

Marina Abramovic – “Rest Energy” with Ulay

Posted on April 5, 2014 by admin

Eliberarea Minervei

Deschid fereastra larg și noaptea mă pătrunde,
Respir adânc, privesc spre cer la luna ce se-ascunde,
Și pleoapele mi-s grele de praf de vise dulci,
Iar aripile-mi istovite îmi zboară iluzii printre fulgi.

Și cânt un cântec mut, o rugă către cer,
Îmi scot din pieptar cheia armurii de nefer,
Deschid pe dată ușa și inima mi-e carne,
Pășesc orbecăind, arunc și coif, și arme.

Mi-acopăr cu degetele-mpreunate, tremurând,
Bucata de suflet bătut de furtuni, cordul pulsând,
Și pașii mi-i grăbesc, fugind spre nicăieri,
Lăsând în urma-mi dîre de umbre și temeri.

În fața mea văzduhul de-ndată se preschimbă,
În mii de euri dezgolite și-s toată o oglindă,
Mă sparg în cioburi mici, plutesc eliberată,
Și lumea mea de frici se pierde, alchimizată.

Un gând îmi fulgeră obsesiv în mintea-mi dezrobită,
Vreau să-mi zbor timpul vie, să simt, să fiu iubită.
Vreau să-mi dorm somnul pe pat de fluturi colorați,
Și să joc v-ați ascunselea în nori, cu cai-naripati.

Vreau să fiu.Vreau să fiu trează.

Arno Rafael Minkkinen – “Self-portrait with Ester”

Posted on March 6, 2014 by admin

ATLAS

Îmi aleargă prin minte inorogi cu aripi de cer,
Stol de cocori îmi zboara prin pletele ude,
Pe vârful limbii simt încă gustul pământos
Al mortalității. Am fost izgoniți din Paradis.
O teamă abisală ne înjunghie viscerele,
Sângerăm incertitudine și ne oglindim
Unul într-altul goliciunea.
Mă acoperi cu amintiri din toate copilăriile trăite,
Și-mi șoptești liniștitor la ureche: “Iubito, raiul e în noi”.

Leonid Afrémov – “Dance under the rain”

Posted on March 2, 2014 by admin

Plouă cu picuri mari de dorințe.
În moleculele de apă se dispersează,
Eurile noastre, și intră-n dansul
Învolburatelor clipe de “da” și “nu” și “poate”,
Cu deznodământ în cascade de “te vreau”.

Plouă în torenți de pătimi acide
Ce topesc și ego, și frică, ș-incert,
Și în loc rămâne un lut moale,
Din care ne clădim statuile îmbrățișate.
“Suflă mai tare”, strigă cerul, “suflă-le viață”!

Plouă mocănește peste umbrele noastre,
Criogenate de iarna iubirilor trecute,
Ne spăla trupurile de “ieri” și de “atunci”
Și-n ropotul ritmic ne trezim mințile,
Doi filofobi, prinși sub aceeași umbrelă.

Plouă cu minute, plouă cu ore, plouă cu timp,
Ne plouă în vene viață și-n minte e furtună,
În palme naștem fulgere și tălpile ude
Ne-alunecă sub asfaltul vieții în doi.
“Nu-i nimic”, șoptesc eu..”Învățam să zburăm”.

Saul Leiter Photography

Posted on January 28, 2014 by admin

Privim unul în altul la liniștea anticipării ce se așterne,
Ne lepădăm măștile prăfuite de trăiri pe jumătate,
Ne oglindim iluziile de iubire în promisiuni eterne,
Și sufletele criogenate ni le unim,
Deplin eliberate.

Tu naști în mine răspunsuri la întrebări demult uitate,
Și îmi calmezi războaiele interioare c-un zâmbet naiv,
Cu o atingere-mi vindeci răni adânci, de ani îngropate,
Și-n ochii tăi-mi pictez prezent și viitor, contemplativ.

Sub ploaie de săruturi inmuguresti în mine vise,
Cu palmele-amândouă-mi plamadesti din lut făptura,
Înflăcărat, îmi sufli viață, pe pleoapele de dor închise,
Și za cu za-mi îndepărtezi, cu șoapte dulci, armura.

Leonora Carrington – “Adieu Amenhotep”

Posted on December 30, 2013 by admin

Curge drum incert sub al tău pas,
Ochii-mi plânși îți șoptesc “bun rămas”.
Mi-ai fost deopotrivă durere și-alinare,
Pe aripi de nori și cer zburat-am în visare.

Ca un Icar nătâng mi-am întins aripile spre Soare,
Și ceara iluziilor mele de-ndata s-a topit,
Chingi ruginite de temeri sordide m-au prins în strânsoare,
Și-n zbaterea mută și oarbă “noi doi” a murit.

Dorothea Tanning – “Voltage”

Posted on December 15, 2013 by admin

Îți iau palmele încărcate de mii de mângâieri
Și-mi șterg ceața ochilor țipând: “Sunt vie!”
Îmi fac bagajul cu-amintiri, pornesc spre “nicăieri”
Și tot ce iau cu mine sunt gânduri pe hârtie.

Pășesc ușor prin gara iubirilor trecute,
Îmi văd și prinți și zmei ce fug spre trenul lor,
Aud în cor făgăduințe nespuse, dezamăgiri cernute,
Picturi degringolante-mi fură privirea de voyeur.

Pioni în alb și negru mă cer la dans pe tablă,
Tânjesc de mii de vieți după banalul “gri”,
Respir din plin “obscurul”, dar inima-mi e-ntreagă
Și tot mai clar în mine e verbul “a trăi”.

Rene Magritte – “La tentative de l’impossible”

Posted on December 8, 2013 by admin

Trec cu pensula apăsat peste chipul tău fad,
Îți pictez ochii-n guașe de lumină și de iubire,
Linii calde de zâmbet și joacă pe buze îți cad
Și tot ce-i inert și anost își vine-n simțire.

Îți modelez din culoare palme cu urme de sân,
Pe pieptul tău zugrăvesc amintirea buclelor mele,
Și în stomac îți vopsesc un roi de fluturi stăpân,
Ce-ți plimbă-n aripi zile și nopți de doruri grele.

Decât Artă

A fost odată ca niciodată…

Tag Archives: poetry