Igor Menovsky Photography

menovsky-1

Draga mea,

Mi-au trecut prin vene copaci inmuguriti și ierni la rând pletele mi-au nins, am golit sticle sute de vin roșu sec, prin toamne ploioase, ascultând când Edith Piaf, Cat Power sau vreo melodie la modă care-mi făcea sângele să înghețe sau să se reverse în cascade visătoare prin venele mele. Am furat și am împărțit soarele multor veri cu prieteni dragi, respirând vorace mirosul valurilor sparte la răsărituri.
Aș vrea să spun că nu am regrete. Dar asta depinde în totalitate de tine. Aș vrea să respecți întocmai instrucțiunile de mai jos pentru ca eu să îmi trăiesc ultimii ani cu sufletul plin și zâmbetul senin pe buze :)

1) Joacă-te! Fie că o faci ca un copil sau în flirturi inocente cu iz de maturitate sau în scris, ori când pictezi, ori când e cineva tensionat în preajma ta pentru a-l face să zâmbească. Nu înceta să te joci, dar nu te juca niciodată cu inima cuiva.

2) Fii liberă! Gândește liber, comportă-te fără constrângeri, fii liberă să-ți asumi ceea ce faci și nu atenta niciodată la libertatea altora, oamenii puternici respectă libertatea celor din jur.

3) Zâmbește!Nu înceta niciodatムsムzâmbesti, nici chiar atunci când ești tristă, pentru cムnu se știe cine se poate îndrăƒgosti de zâmbetul tăƒu, Marquez știa el ce știa ;) Dar zâmbește cu inima, zâmbește cu ochii, zâmbește sincer, ca un copil în fața unei vitrine cu dulciuri.

4) Fii cumpătată în extremismul tău! :) Bea mai puțin, fumează mai deloc, muncește cu măsură, moderează-ți simțul analitic. Simte mai mult și nu-ți mai face atâtea griji și scenarii. Anii curg și ai vrea să-i trăiești real, nu în mintea ta :)

5) Fii tu însăți! Toți oamenii poartă măști dar e atât de dureros când și le scot noaptea la culcare și nu se recunosc în oglindă. Sinceritatea te poate face vulnerabilă dar cum altfel să afli cine merită să-ți stea în preajmă și cine nu?

6) Găsește-ți timp pentru prietenii tăi si pentru familia ta! Timp real, în care să vă priviți în ochi și să chicotiți la un pahar de vin fără telefoane pe masă și check-în-uri pe Facebook sau cine știe ce altă rețea socială surogat pentru viața reală. O îmbrățișare sinceră îți încălzește inima mai mult decât 100 de like-uri primite de la străini.

7) Petrece timp de calitate cu tine! Singurătatea poate fi minunată atunci când ți-o faci prietenă. Pictează, citește, învață, scrie, meditează, fă sport, ai grijă de corpul și sufletul tău!

8) Călătorește! Nimic în viața asta nu rămâne în posesia noastră în afară de experiențe. Vezi lumea, cunoaște oameni noi, explorează, bucură-te de diversitate!

9) Renunță la orgoliu! Orgoliul și demnitatea se pot confunda ușor, e o linie fină între cele două iar nuanța ține de durere: orgoliul doare la un moment dat, demnitatea te înalță.

10) Iubește! Nu lăsa frica de respingere, frica de dezamăgire, frica de eșec să te îndepărteze de dragoste. Nu renunța niciodată la iubire chiar dacă te împiedici și cazi, chiar dacă doare căzătura, chiar dacă sunt momente în care crezi că nu te mai poți ridica. Atunci când ești jos înveți despre tine mai mult și doar atunci iți dai seama ca a meritat fiecare julitură :)

Sunt lucruri simple, atat de simple încat este foarte greu să le observi sau să le dai glas, le stie inima ta.“On ne voit bien qu’avec le cœur. L’essentiel est invisible pour les yeux”

Frida Kahlo – “Venadito”

frida-kahlo-venadito-pg-reproductions


Femeia “larvă” vs. femeia “fluture”

Suntem plămădiți din perfecțiune.
Suntem capabili să ne regenerăm fiecare părticică din corp și din minte. Suntem capabili dar, uneori, nu suntem dispuși.
Ne cramponăm de întrebări și ne frământăm zilele cu analize și disecții ale momentelor cheie din viețile noastre.
Intrăm singuri în colivia incertitudinilor și a fricilor, închidem lacătul cu cheia vinovăției și facem pierdută orice speranță de zbor liber, de a privi cerul cu ochii senini, neprofanati de căutături încărcate de ură, furie sau dezamăgire.

Ne dorim să trecem de primele rânduri de “prefață” fără a o lua la goană către “sfârșit”, fără a sorbi dintr-o privire ideile principale ale scenariului nostru, fără a judeca o poveste de la “A fost odată ca niciodată” doar pentru că am dezvoltat intoleranță la aceste două adverbe.

Ne dorim să trăim fiecare poveste ca fiind cea cu final fericit însă acesta în accepțiunea noastră reprezintă lipsa finalului.
Navigăm pe ape tulburi, conduși de frica de a nu fi răniți. Ne ghidează teama de respingere, de trădare, de emoții neîmpărtășite sau neînțelese și astfel ne îndreptăm către tărâmul filofobiei și ne pierdem principala calitate care ne definește ca oameni: capacitatea de a dărui și de a primi iubire.

Cum ne recăpătăm “perfecțiunea emoțională”?
Acceptând ideea că orice fluture și-a început existența ca larva și că a trăit în siguranța coconului exact atât timp cât să-și poată defini puterea și să își arcuiască aripile pentru a lua viața în piept.

Un fluture nu se gândește că existența lui durează o zi.
Un fluture nu-și neagă zborul doar pentru că văzduhul este înțesat de prădători.
Un fluture nu încetează a fi fluture de frica de a nu fi iubit sau de a nu fi admirat.

Este momentul să ne dăm voie să fim fluturi!