Singurătatea-ți este o plapumă grea,
O lași să te sufoce-ncet, în verile toride,
Te încălzește-n nopțile când iarnă-ți-i inima,
O vinzi și-o cumperi ieftin pe visele-ți hibride.

Îi guști ariditatea ce-ți este panaceu,
O îndulcești cu șoapte și promisiuni deșarte,
O-nfrunți ca demon, zilnic, dar ți-e și Dumnezeu,
O pierzi în dimineți, va reuniți în noapte.