Totul e matematică.
Tu și eu. Nici tu, nici eu.Tu sau eu.
Suntem doi ochi din pânza rețelei sufletelor rănite.
Ne înarmăm cu curaj și ne destrămăm unul pe altul până când, eu nu mai știu cine sunt și tu afli cine ești.
Mințile noastre construiesc forme geometrice cu “n” laturi. Eu, tu, ea, el..”n” ori “n” suflete. “N” suflete îndrăgostite de iubire, “n” suflete iluzionate, “n” suflete dezamăgite, “n” suflete zdrobite de iubiri neîmpărtășite sau distruse de “n” ego-uri.

Acțiune – reacțiune. Efectul fluturelui.
Știai că, dacă o pasăre colibri dă din aripi mai lent de 8 bătăi pe secundă ea moare? Zbuciumul și rapiditatea mișcărilor o țin în viață.
Și noi rămânem vii prin fugă. Fuga după și fuga de. Constanta din viețile noastre rămâne rătăcirea perpetuă. Și când ne oprim din drum, osteniți și dezbrăcați de măști și armuri, ne privim în oglinda interioară și zărim copilul din noi: naiv și sincer, plin de speranță, cu ochii deschiși către magia prezentului și misterul a ceea ce va urma. Apoi adormim pe paturi de zâmbete inocente, mângâiați pe creștete de îngerii speranței, visând la tărâmul “negrijilor” cu inimile ușoare.