Chiara Fersini Photography

blog post 9 iunie

http://www.himitsuhana.com/

Ți-ai simțit vreodată membrele trase
De un fir invizibil de ață:
Doi pași în față, un pas înapoi,
Și toate mișcările tale,mecanice,
Parcă nu erau ale tale?

Ai ridicat vreodată privirea spre cer
Să zărești cupola transparentă,
Delimitarea ecosistemului în care,
Te joci zilnic de-a v-ați-ascunselea,
Cu fericirea?

Ai trăit vreodată emoții atât de familiare
Atât de des repetate în mintea ta,
Încât odată simțite, te-ai trezit
În deziluzia abisului
Dintre vis și realitate?

Ți-ai purtat vreodată măștile
Atât de natural, cu nonșalanță,
Încât privindu-te în oglindă
Lipsit de chipul fals,
Ți-a zâmbit un străin?

Te-ai ridicat vreodată desupra
Degringoladei istovitoare de gânduri,
Să te observi cu detașare
Și să te-ntrebi lucid:
Care dintre eu-ri sunt eu?

Felicia Simion – “Words we forget to say”

word we forget to say-felicia simion

http://www.feliciasimionphotography.com/

Sunt o pădure fără de viață
Sunt o fântână secată din deșert,
Sunt marea Moartă nedescoperită încă.
Am buzele cusute și cordul zgâriat.

Aș vrea să strig, să scot cel mai aprig țipat
Să-ți deschizi gura după aer și să țip în tine.
Să ți întru-n sânge și-n gânduri
Ca un parazit care marchează
Teritoriul gazdei.
Vreau să locuiesc în tine.

Vreau să-ți respir aerul,
Vreau să-ți deschid ochii,
Vreau să-ți ciulesc urechile,
Vreau să-ți tremur de frig,
Vreau să-ți bat tare în piept,
Vreau să-ți pășesc pașii,
Vreau să-ți plâng lacrimile
Și să-ți zâmbesc zâmbetele,
Vreau să-ți gândesc gândurile
Și să-ți dorm somnul de prânz,
Vreau să-ți simt zbuciumul
Și golul din stomac
Când te îndrăgostești.
Vreau să-ți visez visele și
Dorul să ți-l trăiesc cu intensitate.

Vreau să îți întru-n sânge,
Vreau să ne unim carnea și
Oasele să ni se lipească unele de altele
Ca și cum ar fi fost așa, de la geneză.
Vreau să-ți decojesc miezul,
Să-l dezbrac de membrană,
Și să-l alătur fructului meu
Și astfel, să ne altoim existențele efemere
Până când niciunul dintre noi nu va mai rodi.

Dane Shitagi – Ballerina Project

ballerina project2

Picioarele mele grațioase îți mai joacă
Și acum în pupilele dilatate de drogul
Zborului gingaș deasupra secundelor,
Minutelor, orelor, zilelor, vieților în doi.
Îți desprinzi privirea de ființa mea,
Și un sevraj cumplit îți cuprinde corpul.
Gândurile ți se războiesc degringolant în cap,
Însă îmi zărești printre genele obosite
Poantele uzate de prea mult dans pe scena
Sufletelor noastre contopite în etern.
Începi să aplauzi frenetic până ce palmele te dor,
Până ce brațele îți amorțesc, și-n loc
Îți cresc aripi de vise și cer ți se așterne
Sub tălpile ușurate, de prea multă fugă.
Coboară cortina. Lumina se stinge..
Tu (nu mai) ești aici. Eu încă dansez..

Rachel Baran Photography

rachel baran photography

Cu ochii-nchisi mi-adun în palme vise
Ce ți le-așez cu pensula pe pleoape
Și îți cuprind abisul cu brațele deschise
De mână te călăuzesc în fuga ta prin noapte.
Actori cu roluri învățate pe de rost
Pășim stingheri alături în căutări eterne
Plătim pentr-o iluzie d-iubire orice cost
Dar repetăm frenetic finalul unei scene.