Dialog Yin si Yang

Ia-mi pumnii încleștați în lupta
Dintre “albul prea alb” și negrul vid,
Sfărâmă-i în mii de particule:
De “vreau” și “simt” și “vie”,
Toarnă-n amestec coapse goale,
De esența dimineților în doi…

Ți-i returnez, să știi!
Când binele și răul vor dispărea
Iar păru-ți va juca pe sânul plin
De “vrei”, de “simți”, de “vie”,
Îi vei vedea întinși pe alte coapse
Și vei uita c-au fost vreodată pumni.

Picioarele mele grațioase îți mai joacă
Și acum în pupilele dilatate de drogul
Zborului gingaș deasupra secundelor,
Minutelor, orelor, zilelor, vieților în doi.
Îți desprinzi privirea de ființa mea,
Și un sevraj cumplit îți cuprinde corpul.
Gândurile ți se războiesc degringolant în cap,
Însă îmi zărești printre genele obosite
Poantele uzate de prea mult dans pe scena
Sufletelor noastre contopite în etern.
Începi să aplauzi frenetic până ce palmele te dor,
Până ce brațele îți amorțesc, și-n loc
Îți cresc aripi de vise și cer ți se așterne
Sub tălpile ușurate, de prea multă fugă.
Coboară cortina. Lumina se stinge..
Tu (nu mai) ești aici. Eu încă dansez..