Ochii care nu se văd se uită?

Se uită spre trecut și se hrănesc,
Cu răsărituri aprinse, și-ți respiră
Printre gene chipul, cernând
În sita viselor, apropieri panaceu.

Și de aș vrea să-ți dau uitării ochii
Sau dorul arzător cumva să-mi sting,
De pe retină să-mi smulg dramatic
Cu degetele-mi tremurânde, eterice
Imaginea cu ultimii noi care-am fost:
Obrazul tău stâng, lipit de al meu
Într-o îmbrățișare ce a durat secole,
Sinergia dintre cordul meu pulsând,
În ritmul muzicilor tribale africane,
Și inima ta obosită de emoții repetate,
Aș rămâne așa cum am mai fost
Oarbă și goală de tine, o carapace.