Noi ne flexam ideile în echivocuri perfecte
Tu furi din mine gânduri, eu îți pradez emoții
Fugim de definiții,predicții ș-etichete,
Și ne bazăm seninul pe ironia sorții.

Ne modelăm arhitecturile pe coloane de sărutări timide,
Cu coada ochiului ne privim unul altuia goliciunea
Ne construim zeloși teamă cu teamă ziduri solide
Da-n mintea fiecăruia “Noi doi” atinge perfecțiunea.

Eu îți intrig căutarea inconștientă de “altfel”,
Tu-mi stimulezi fuga continuua după “concret”,
Te-aș inspira-n plămâni și n-aș sufla defel
Mi-aș scrie dorul pe pielea ta,verset după verset.

Dar fiecare molecul-a mea fuge de tine,
Și fiecare soapt-a ta mă rupe-n două,
De contradicții interioarele ni-s pline,
Când ochii tăi-s cu soare la mine-n suflet plouă.