http://mihaicriste.blogspot.ro/

Îți porți pașii repezi, tălpile goale
Obosite de rătăcirile asidue,
Prin gări părăsite și mine dezafectate,
Călcâiele rănite în cioburile de “ieri”
Îți țipă sub fierbințeala nisipului
Ars de atâtea răsărituri, sparte
În mii de imagini ce se derulează
Monocromatic,simultan și mut,
Pe pereții ventricolului drept:
Scenarii edenice de tango pasional,
În stânga, prin ochii interiori,
Încețoșați de deziluzii, oglindesti
Izgonirea din rai, cădere liberă.

Îți cuprinzi cu palmele eterice,
Cordul pulsând în ritmuri allegro,
Îl cureți de temeri și-l învelești
În zâmbetele și jocul copilăriei
Și-i cosi minuțios, cu fire de speranță,
Aripi de lumină și iubire,
Șoptind cu glas duios:
“O să te-nvat să zbori mai sus.
O să învățam împreună.”

https://www.facebook.com/AtelierCristianScutaru

Îmi simt gândurile pulsând ritmic,
În subconștientul meu înnorat.
Tunete și fulgere se coboară-nspre tâmple,
Și-n ropote allegro îmi plouă picuri de întrebări în minte:
Picuri de lame ascuțite, ce cad în rafale usturătoare.

Și un cuțit ruginit simt că se strecoară,
Cu minuțiozitate microscopică, tot mai adânc,
Chiar în spărtura hainei mele de zale, sub sânul stâng,
Și se răsucește ca-ntr-un dans al dervisilor:
Fără oprire, din ce în ce mai rapid, nebunesc, amețitor.

Și membrele mi-s moi și slabe. Și cad în genunchi.
Îmi târăsc speranța sângerândă în odaia a ceea ce am fi putut fi.
Îi cos rana adâncă,o pansez cu grijă și o așez în mine,
În colțul cel mai ferit de lumină, în vidul vidului, aproape de nimic.
Încă mai suflă, încă există speranță pentru speranță.Încă sunt.

10 EU-ri închise într-un borcan

1) Sunt o lumânare aprinsă închisă într-un borcan cu capac. Capacul este perforat. Atât cât să permită aerului să intre ca flacăra să nu se stingă.

2) Sunt o spumă a unui val, a unei mări, a unei veri, închisă într-un borcan. O mare îndeajuns de zbuciumată încât să creeze o spumă densă, care să trăiască o vară. O spumă care își dorește în secret să aparțină unui ocean.

3) Sunt un zbor de cocori călători într-o toamnă târzie, închis într-un borcan. Obosit, așa de obosit de datul din aripi la unison.

4)Sunt o floare de cactus, adusă din deșert într-o casă de oameni iubitori, închisă într-un borcan. Mă ofilesc pe zi ce trece și-mi este din ce în ce mai dor de țepii din care am crescut.

5)Sunt un râset cristalin și inocent de puști care se joacă de-a v-ați-ascunselea, noaptea în parc, desigur, închis într-un borcan. Real și naiv, umplu cu emoție borcanul și nu-mi mai încap între pereții circulari.

6) Sunt un răvaș de dragoste trecută, închis într-un borcan. Sunt dovada vie că iubirea există, sunt obiectul lacrimilor de melancolie și regret. De multe ori, îmi doresc un chibrit aprins ca tovarăș de celulă.

7) Sunt un cântec de petrecere închis într-un borcan. Cântec născut din vioara scorojită a unui lăutar bătrân și burtos, cu vocea ruginită de zeci de ani, de mii de gânduri melodioase. Aduc zâmbete în sufletele celor care duc borcanul la ureche, cu condiția ca urechile lor să fie destupate.

8) Sunt o noapte de dragoste pătimașă, dintre un muribund și a sa iubită, închisă într-un borcan. Îndelung prețuită, de-a pururea visată și retrăită.

9) Sunt “o mie și una de nopți” închisă într-un borcan.Te fac să simți aroma orientală a poveștilor cu șeici și cadâne, de la depărtare. Cumva, dacă te apropii, îți inspir teama de a fi răpit din Serai.

10) Sunt un copil de zână, închis într-un borcan. Am aripi să zbor și praf de stele să îndepărtez pereții ce mă îngrădesc. Însă mi-e încă teamă să plec dintr-un loc familiar, pe care îl cunosc de secole, către un zbor incert și periculos. Încă aștept furtuna care să răstoarne borcanul, să-l spargă în mii de cioburi și astfel să mă eliberez. Încă aștept cuminte între pereții circulari. E frumos afară însă uneori mă întreb dacă de fapt afară nu e înăuntru..