Saul Leiter Photography

Saul Leiter2

Privim unul în altul la liniștea anticipării ce se așterne,
Ne lepădăm măștile prăfuite de trăiri pe jumătate,
Ne oglindim iluziile de iubire în promisiuni eterne,
Și sufletele criogenate ni le unim,
Deplin eliberate.

Tu naști în mine răspunsuri la întrebări demult uitate,
Și îmi calmezi războaiele interioare c-un zâmbet naiv,
Cu o atingere-mi vindeci răni adânci, de ani îngropate,
Și-n ochii tăi-mi pictez prezent și viitor, contemplativ.

Sub ploaie de săruturi inmuguresti în mine vise,
Cu palmele-amândouă-mi plamadesti din lut făptura,
Înflăcărat, îmi sufli viață, pe pleoapele de dor închise,
Și za cu za-mi îndepărtezi, cu șoapte dulci, armura.

Banksy – “Girl with balloon”

banksy-there is always hope
“There is always hope”.

Libertate.

Un cuvânt al cărui sens l-am căutat timp de 28 de ani. I-am dat multe definiții, care mai de care mai coercitive.

În adolescență, libertatea însemna lipsa îngrădirii parentale, posibilitatea de a-mi alege prietenii, modul de viață, planurile de viitor, fără condiționări din partea părinților. Abia mai târziu am înțeles că acele condiționări veneau tot din interior. Frica de a nu-mi dezamăgi părinții era stimulul suprem al acțiunilor mele. Ulterior, după ce m-am rodat constant în a alege drumuri care păreau atât de distincte față de ceea ce își doreau, sau ce credeam eu că își doresc ai mei de la viața mea am realizat cu adevărat sensul cuvântului “libertate”.

Am căzut în multe momente în mrejele dorinței de a aparține unui grup social, de a mă modela pe personalitățile altora pentru a fi parte integrantă dintr-o mulțime. Interiorul meu a plâns de multe ori la imaginea falsă reflectată de oglinda grupului din care făceam parte. Am schimbat zeci de măști și am jucat cu patimă roluri care atunci îmi păreau atât de familiare și potrivite.Cu fiecare mască de care scăpam mă simțeam mai liberă dar și mai singură. Din dorința de a-mi păstra și cultiva libertatea mi-am clădit o armură impenetrabilă de cinism și răzvrătire împotriva regulilor și cutumelor sociale.
Doream să zbor dar în fiecare moment de incertitudine asupra felului meu de a fi, care nu coincidea cu părerile celor din jur, îmi mai aplicam un strat de plumb pe aripi.

Conștientizarea izolării eului meu m-a dus la cunoașterea adevăratei libertăți. Am învățat că a mă iubi și a mă accepta așa cum sunt, perfectă în imperfecțiunea mea, mă face să atrag persoane față de care pot fi eu însămi, fără măști, fără armură, fără zâmbete false.

Pentru mine, astăzi, libertatea constă în depășirea fricilor și iubirea de sine fără bariere autoimpuse. Și consecința acestui act este liniștea sufletească.

Sunt conștientă că doar eu mă pot transforma în sclava normelor sociale, doar eu mă pot închide în colivia principiilor general valabile care nu coincid cu valorile mele și că eu dețin cheia acestei colivii.

Aleg să zbor liberă, cu ochii larg deschiși, asumându-mi faptul că la un moment dat m-aș putea apropia prea mult de Soare sau că aș putea atinge cu aripile mele Pământul. Și da, această libertate mă face fericită.

Fii liber să îți pierzi speranța și să o regasesti, fii liber să visezi, fii liber să te joci, fii liber să zâmbești și să aduci zâmbete pe buzele altora, fii liber să creezi fără a distruge, fii liber să te exprimi fără frica de a fi respins, fii liber să te iubești și să iubești!

Fii liber să fii liber!

Leonora Carrington – “Adieu Amenhotep”

Adieu-Amenhotep1_body

Curge drum incert sub al tău pas,
Ochii-mi plânși îți șoptesc “bun rămas”.
Mi-ai fost deopotrivă durere și-alinare,
Pe aripi de nori și cer zburat-am în visare.

Ca un Icar nătâng mi-am întins aripile spre Soare,
Și ceara iluziilor mele de-ndata s-a topit,
Chingi ruginite de temeri sordide m-au prins în strânsoare,
Și-n zbaterea mută și oarbă “noi doi” a murit.

Rene Magritte – “La tentative de l’impossible”

rene magritte-la tentative de'impossible

Trec cu pensula apăsat peste chipul tău fad,
Îți pictez ochii-n guașe de lumină și de iubire,
Linii calde de zâmbet și joacă pe buze îți cad
Și tot ce-i inert și anost își vine-n simțire.

Îți modelez din culoare palme cu urme de sân,
Pe pieptul tău zugrăvesc amintirea buclelor mele,
Și în stomac îți vopsesc un roi de fluturi stăpân,
Ce-ți plimbă-n aripi zile și nopți de doruri grele.

Salvador Dali – “Gala Nude from behind looking in an invisible mirror”

Gala-Nude-From-Behind-Looking-in-an-Invisible-Mirror-post5

Mi-am învelit inima-ntr-o pojghiță subțire de teamă,
E absurdul firescului după durere, nu mă lua-n seamă,
Tu sufocă-mă cu sărutări apăsate și vise de doi,
Și ai să vezi cum se topește de-ndată pojghița dintre noi.

Acoperă-mi gândurile de-ndoială cu mângâieri nocturne,
Redesenează-mi ferm linia vieții pe vechile urme,
Șoptește-mi în somn acorduri de drag și de dor,
Hrănește-mi foamea.Prin tine, vreau să renasc și să mor.

Cioplește-mi cu pofta din ochii tăi verzi o oglindă,
Vreau să-mi reflect în ea feminitatea arzândă,
Cu buzele tale calde vindecă gura mea oarbă
Și palmele-ți ude de patimă făptura mea s-o soarbă.

Berthe Morisot – “Young woman picking oranges”

morisot-oranges

“E păcat să dormi, după o noapte
Risipită-n gesturi de paiață.
Aș dori să te cunosc, scriu șoapte,
Cu un coș de portocale, într-o piață.

De Oraș străvechi și afumat,
Cu mitropolii medievale.
Eu să fiu, de pildă, împărat
Tu, cum am mai spus, cu portocale.

Să-mi întinzi un fruct de aur moale
Să văd ochi și dinți de lup râzând,
Să ghicesc în tine portocale,
Calul să necheze, brațul, blând.

Să te ia în fruct ș-aproape goală.
Calul să pornească înainte.
Să fii tânără, să fii fierbinte,
Fată cu miros de portocală.

Și să vadă astfel dimineața:
Tinerețe de-mparat Călare,
Portocală dulce, fată mare,
Prin cetăți unde s-aprinde viața”

O poezie magica din Tudor Ceaur Alcaz de Ionel Teodoreanu