Iubito,vreau să îți scriu pe trup,
Cu pana înmuiată în visare,
Sclipirea valurilor în răsăritul mut
Și mii de deziluzii, ce îndată s-au pierdut,
Într-o eternă îmbrățișare.

Pe genele încărcate de roua “ieri”-ului,
Ți-aștern povești cu noi, în liber zbor
Și-ți construiesc doar ție-albastrul cerului,
C-un zâmbet dezarmant, îți suflu orice nor,
În tainele eterului.

Și-ți stăvilesc, cu un sărut arhaic
Incertul buzelor pribege,vii,
Cu-atingeri sacre, peste trupul laic
Îți modelez făptura, zeiță tu vei fi
Și-ți înfloresc cu pătimi mii și mii,
Sublimul din prozaic.

Îmi țintuiesc privirea în reflexia din oglindă,
Îmi zăresc părul valuri, peste umerii apăsați
De amintirea atingerilor tale jucăușe,
Sprâncenele, arcuite într-o întrebare continuă,
Buzele, ce schițează un zâmbet melancolic,
Nasul semeț, ce poartă încă-n nări mirosul tău,
Lobii urechilor, atinși de șoapte uitate de amor,
Ochii, ce-ți poartă și acum, sărutările-n sclipire.
Sânii,muguri ce-așteaptă să-nfloreasca în palmele tale,
Pântec, ce se-nfioară la amintirea buzelor tale
Ce-mi desenau pe piele hărți de comori uitate,
Vintre, ce-și tremură patimile într-un ritm sacadat,
Coapse de tine pline-n trecut ,acum orfane ,
Genunchi, carapace în care-ți ascundeai șăgalnic
Respirația arzătoare, de dorință și zbucium,
Gambe, ce-ți arborau deseori de gât, cu frenezie
Tălpi, ce ți-au călcat pragul ușii și-al inimii:

În realitate, când erai totul,
În vis, când golul mă cuprindea.

Tu rătăcești printre clipite,
Demult trecute,deja secate
De toată șeva fericirii
Și drumul ți-e necunoscut
Îți cauți nordul.

Eu sunt un mușchi bătrân,
Crescut de veacuri pe-un copac
Și-aștept cu fremătare-n verdele
Meului meu,mai adânc decât adâncul
Să-mi ceri ghidare către nord.

Sunt un magnet și-am căutat
De secole o frunză rară
Care să nu se veștejească,
Și-n verde am crescut,
Așteptându-te, să-ți arăt nordul.

Sunt o busolă veche,ruginită
Și-mi spăl rugina-n speranță,
Îmi lustruiesc acul în așteptare,
Îmi plămădesc scenarii victorioase
Cu mine-n mâna ta,indicând nordul.

Mi-am îmbrăcat naiv, un zâmbet jucăuș
Pe buzele-mi arse de prea multă iarnă,
În păr mi-am prins cochet petale de scoruș,
Și fluturi colorați pe trupu-mi mi se cearnă.

Cu brațele-arborate, văzduhul îl cuprind,
Îi sorb nesățioasa seninul în plămâni,
Și gândurile-mi vii în dans candid se prind,
Sclipiri de nemurire răsar în ochii mei păgâni.