De ce îmi dezgropi “de ce-urile” cu tăcerea ta?
De ce îmi șoptești în gânduri incerturi familiare?
De ce-mi torni plumb topit pe-armură za cu za?
De ce-mi porți aripile ceruite tot mai aproape de Soare?

De ce-mi zâmbești cu ochii când inima ți-e-nchisă?
De ce mă plimbi prin vieți demult trăite, deja uitate?
De ce îmi sufli crivat pe flacăra-mi aprinsă?
De ce îmi ești, deopotrivă tortură și voluptate?