Adam Martinakis – Equilibrium

equilibrium

Aș vrea să-ți desenez din amintiri,
Linia fericirii, pe chipul pătruns
De nopți nedormite, udate în sudoarea
Zbuciumului evadării din “€œnimic”.
Mi te dau toată.

Cu buricele degetelor să-ți cânt,
De-a lungul coastelor, ritmic,
Sonata lunii, nopți de-a rândul,
Iar buzele-mi pătimașe să-ți fie,
Pecete eternă.

Și între coapsele-mi aprinse,
Să îți găsești viu adăpost,
Să-mi întreții cu șoapte flama,
Să-mi fii stăpân sau rob pios,
Al viselor luceafăr.

Leave a Reply